Sărutul

Tu care pui sărutul vindecării
pe rănile ce dor nemângâiat,
ai fost vândut în miezul înnoptării
cu un sărut atât de vinovat.

Tu care dai suprema vindecare
acelor șchiopi, leproși și orbi, mereu,
Tu, ne-nfricat și preaputernic Soare,
ai fost menit să urci Calvarul greu.

Cu un sărut Te-a dat nimicitorul
în mâinile acelor farisei,
dar Tu purtai în ochi lumini, iar dorul
Te-a dus tăcut și n-ai fugit de ei.

Când toți strigau să afle-n crunta noapte
cine-I Iisus, Tu li Te-ai arătat,
doar Dragostea mai fredona în șoapte
un cânt de dor spre cel ce te-a trădat.

O ultimă privire ca de soare
a spulberat toți norii de granit,
Tu așteptai să-Ți cadă la picioare,
dar vânzătorul nu a mai venit...

De-atâția ani Tu îmi aștepți venirea,
azi mă întorc să-Ți spun cu plâns de dor
că-mi pare rău că Ți-am trădat Iubirea,
mă iartă, Scumpul meu Mântuitor!

Că nu doar Iuda Te-a vândut în noapte,
ci și eu, Doamne, Te-am trădat cândva,
azi vin plângând și-Ți spun în calde șoapte
că nu voi mai trăda Iubirea Ta...

@sclipiri. de. condei